Istoria Binecuvantarii

După şaptezeci de ani de exil babilonian, Iuda se reîntoarce în ţară în mai multe valuri. Primul val este condus de Zorobabel şi sub cârmuirea acestuia se rezideşte Templul. Al doilea val este condus de Ezra, care vine să aşeze Legea Domnului în Casa Domnului. Cartea Ezra adună în ea această istorie zbuciumată, pentru a arăta că relaţia cu Dumnezeu a fost, este şi va fi întotdeauna mijlocită de Templu şi de Lege, respectiv de Cuvântul lui Dumnezeu şi de Casa lui Dumnezeu. Refacerea relaţiei cu Dumnezeu trebuie să înceapă la altar, dar ea trebuie să continue în termenii stabiliți de Dumnezeu în Legea Lui. În Noul Testament, corespondentul Casei Domnului este Biserica. Isus Hristos este nu numai cumpăna dintre erele istoriei, ci şi cumpăna dintre erele templelor. Înaintea Întrupării Lui, interfaţa care media relaţia omului păcătos cu un Dumnezeu sfânt erauTemplele de piatră. Întruparea lui Hristos a inaugurat mult aşteptata eră a Templului de pietre vii. Dumnezeu L-a rânduit pe eternul Său Fiu la Întrupare pentru ca, prin Moartea şi Învierea Sa, El să răscumpere „materialul” pentru Templu şi astfel El Însuşi să poată deveni temelia şi piatra unghiulară a acestui magnific edificiu. „În El, toată clădirea, bine închegată, creşte ca să fie un Templu sfânt în Domnul. Şi prin El – afirmă Pavel – şi voi sunteţi zidiţi împreună, ca să fiţi un lăcaş al lui Dumnezeu, prin Duhul” (Efes. 2:21-22)