"A trăi ca un corintean însemna a trăi în lux şi în imoralitate" - afirma Merrill C. Tenny. Iar Pavel afirmă acest adevăr, atenţionându-i pe destinatarii epistolei lui: "Nu vă înşelaţi în privinţa aceasta: nici curvarii, nici închinătorii la idoli, nici preacurvarii, nici malahii, nici sodomiţii, nici hoţii, nici cei lacomi, nici beţivii, nici desfănaţii, nici hrăpăreţii nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu. Şi aşa eraţi unii din voi" (6:9-11). Oare ce ar fi putut căuta apostolul între ei cu vorbirile înduplecatoare ale înţelepciunii omeneşti? Pentru a mântui astfel de oameni, era nevoie de puterea şi de înţelepciunea lui Dumneezeu. Aceasta l-a făcut pe Pavel să nu apeleze la citate din poeţii lor,cum făcuse în Atena, ci "să înfigă" Crucea lui Hristos între corinteni şi să proclame puterea Învierii Lui. Iar în epistolă. Pavel aşază viaţa creştină, cu toate meandrele ei, între aceşti poli ai puterii cerului: Crucea (cap.1) şi Învierea lui Hristos (cap.15).

Ce imens câştig ar putea fi dacă în urma lecturii acestei epistole am îngâna împreună cu apostolul: "Şi să-L cunosc pe El şi puterea învierii Lui şi părtăşia suferinţelor Lui, şi să mă fac asemenea cu moartea Lui; ca să ajung cu orice chip, dacă voi putea, la învierea din morţi"(Filipeni 3:10-11).