Predica din 17 ianuarie 2010:  Gen. 25-28 – Lecţii din viaţa lui Iacov
Predica din 10 ianuarie 2010:  Gen.12-25 – Procesul modelării credinţei lui Avraam

Video:

Predica din 17 ianuarie 2010:  Gen. 25-28 – Lecţii din viaţa lui Iacov
Predica din 10 ianuarie 2010:  Gen.12-25 – Procesul modelării credinţei lui Avraam
Predica din 3 ianuarie 2010:  Gen. 22 – Examenul final în şcoala facerii unui nume

Transcrieri:

Predica din 3 ianuarie 2010:  Gen. 22 – Examenul final în şcoala facerii unui nume
Predica din 27 decembrie: Gen.18 – Atunci când Dumnezeu îți face un nume, contează nu puterea ta, ci puterea Lui

Lecţii de studiu:
Lectia 11 – Genesa

6 Ianuarie 2010 – O provocare de an nou

Anul nou ne-a prins în Genesa capitolul 19, tocmai la tragedia vieţii lui Lot.

De fiecare sfârşit de an, obişnuim să privim urma paşilor noştri din vale, ca să evaluăm cărările pe care am umblat şi ce am lăsat în urma noastră. M-a cutremurat bilanţul vieţii lui Lot.

S-a despărţit de Avraam din pricina disputei dintre slujitorii lor. Averile le erau prea mari pentru locul pe care-l împărţeau. Lot a ales  cu ochii la averile lui şi la posibilităţile lui de îmbogăţire. Avraam a rămas lângă chemarea lui Dumnezeu.

Ani mai târziu, îngerii îl găsesc la porţile Sodomei, deci între cei cu vază din cetate. Dar în timp ce Lot a ajuns atât de influent în cele materiale încât împăraţii Şinearului să-i râvnească bogăţia şi să-l considere vrednic de dus în robie, el nu a reuşit să influenţeze spre bine, în ultimă instanţă, pe nimeni din casa lui şi pe absolut nimeni din cetate:

¹²Bărbaţii aceia au zis lui Lot: „Pe cine mai ai aici? Gineri, fii şi fiice, şi tot ce ai în cetate: scoate-i din locul acesta. ¹³Căci avem să nimicim locul acesta, pentru că a ajuns mare plângere înaintea Domnului împotriva locuitorilor lui. De aceea ne-a trimis Domnul, ca să-l nimicim.” ¹⁴Lot a ieşit, şi a vorbit cu ginerii săi, care luaseră pe fetele lui: „Sculaţi-vă”, a zis el, „ieşiţi din locul acesta, căci Domnul are să nimicească cetatea.” Dar ginerii lui credeau că glumeşte (Gen. 19:12-14).

Ginerii şi fiicele lui au pierit odată cu cetatea. Nevasta lui s-a prefăcut într-un stâlp de sare, iar istoria lui se termină cu Moab şi Ben-Ammi, aducerea aminte a incestului din nopţile beţiei lui Lot.

Ce bilanţ de sfârşit de drum!

Tragedia este cu atât mai mare cu cât Lot a avut harul să crească alături de acela pe care Dumnezeu l-a chemat să fie o binecuvântare şi să devină o binecuvântare pentru cei din jur.

Era prin anii 80. Vorbitorul care ne-a încălzit inimile la conferinţa la care participam a fost Walter A. Henrichsen, autorul cărţii Ucenicii se fac, nu se nasc. Înainte de a fugi la avion, cu bagajele în mână, stând pe pragul uşii, ne-a spus în grabă istoria a doi tineri, care şi-au trăit viaţa în medii ostile: Daniel şi Lot. Ultimele lui cuvinte au rămas neuitate pentru mulţi dintre noi: „În timp ce Daniel trăia în Babilon, Sodoma trăia în lot!”

Aceasta explică atât bilanţul vieţii lui Lot, cât şi impactul vieţii lui Daniel.

Un nou an se deschide înaintea noastră. Chemarea la preoţie ar trebui să ne fie clară tuturor celor care am fost găsiţi de Hristos şi născuţi din nou prin lucrarea Duhului Sfânt. Înainte de plecare, Domnul Isus S-a rugat pentru ucenicii Lui: „Nu te rog să-i iei din lume, ci să-i păzeşti de cel rău” (Ioan 17:15).

A fi preot, înseamnă a influenţa pe alţii spre bine, fără să te laşi influenţat de ei spre rău.

Cel care şi-a trăit astfel viaţa n-a fost Lot, ci Daniel. Iar exemplul vieţii lui ne lasă cu o provocare pentru 2010: „Cei înţelepţi vor străluci ca strălucirea cerului, şi cei ce vor învăţa pe mulţi să umble în neprihănire vor străluci ca stelele, în veac şi în veci de veci” (Dan. 12:3).

Predica din 3 ianuarie 2010: Gen. 22 – Examenul final în şcoala facerii unui nume
Predica din 27 decembrie: Gen.18 – Atunci când Dumnezeu îți face un nume, contează nu puterea ta, ci puterea Lui

Video:

Predica din 27 decembrie: Gen.18 – Atunci când Dumnezeu îți face un nume, contează nu puterea ta, ci puterea Lui

Transcrieri:

Predica din 20 decembrie: Gen.17 – Din Avram în Avraam – Un alt nume, o alta samanta

Lecţii de studiu:
Lecţia 10 – Genesa

Predica din 6 decembrie: Gen. 15 – Planul Domnului se desfasoara dupa calendarul hotarat de El, nu de noi
Predica din 13 decembrie: Gen.16 – Agar, o mână de ajutor întinsă lui Dumnezeu
Predica din 20 decembrie: Gen. 17 – Din Avram în Avraam – un alt nume, o altă sămânță

Video:

Predica din 6 decembrie: Gen. 15 – Planul Domnului se desfasoara dupa calendarul hotarat de El, nu de noi
Predica din 13 decembrie: Gen.16 – Agar, o mână de ajutor întinsă lui Dumnezeu
Predica din 20 decembrie: Gen. 17 – Din Avram în Avraam – un alt nume, o altă sămânță

Transcrieri:
Predica din 29 noiembrie: Gen. 12 – Avrame, lasă-Mă să-ți fac Eu un Nume
Predica din 6 decembrie: Gen. 15 – Planul Domnului se desfasoara dupa calendarul hotarat de El, nu de noi
Predica din 13 decembrie: Gen.16 – Agar, o mână de ajutor întinsă lui Dumnezeu

Lecţii de studiu:
Lecţia 9 – Genesa

Video:
Predica din 22 noiembrie:  Gen. 10-11 – Turnul Babel – un nume legat de ‘cărămizi și smoală’
Predica din 29 noiembrie: Gen.12 – Avrame, lasă-Mă să-ți fac Eu un Nume

Transcrieri:
Predica din 22 noiembrie: Gen. 10-11 – Turnul Babel – un nume legat de ‘cărămizi și smoală’
Predica din 15 noiembrie: Gen.9:18-29 – O inimă muşcată de păcat pe care doar Dumnezeu o poate vindeca

Lecţii de studiu:
Lecţia 8 – Genesa

Video:
Predica din 15 noiembrie: Gen. 9.18-29 – O inima muscata de pacat pe care doar Dumnezeu o poate vindeca

Transcrieri:
Predica din 08 noiembrie: Gen.6-9 – Un nume inecat in apele potopului

Lecţii de studiu:
Lecţia 7 – Genesa

Audio:
Predica din 08 noiembrie: Gen.6-9 – Un nume inecat in apele potopului

Video:
Predica din 08 noiembrie: Gen.6-9 – Un nume inecat in apele potopului
Predica din 01 noiembrie: Gen.6.1-8 – Un nume vandut de fiii lui Dumnezeu pe fetele oamenilor
Predica din 25 octobmrie: Gen.4-5 – Doua comunitati, doua moduri de a ne face un nume

Transcrieri:
Predica din 01 noiembrie: Gen.6.1-8 – Un nume vandut de fiii lui Dumnezeu pe fetele oamenilor

Lecţii de studiu:
Lecţia 6 – Genesa

Cred că unul din câştigurile cele mai mari pentru mine a fost scutur din coşul minţii mele teoriile documentare şi să privesc cartea din perspectiva Câmpiei Moabului….

Scrisă de Moise undeva în bucla celor 38 de ani de peregrinări prin pustie, cu scopul de a pregăti nouă generaţie pentru intrarea în ţară şi pentru preoţia la care a chemat-o Dumnezeu, Moise zideşte pe experienţa adunată din evenimentele Exodului şi pe relaţia lui absolut unică cu Dumnezeu, care îi vorbea gură către gură. Aşa are el acces la fântâna înţelepciunii lui Dumnezeu, la revelaţia istoriei începuturilor. Unul care, la porunca lui Dumnezeu a zis: să fie întuneric în Egipt şi lumină în Gosen timp de trei zile, nu a avut nici un fel de probleme să-şi înceapă cartea cu grăirea Creaţiei în existenţă de către Dumnezeul pe care L-a cunoscut şi L-a văzut la lucru.

Genesa trebuie deci interpretată din perspectiva Câmpiei Moabului, adică în lumina evenimentelor Exodului şi a provocărilor care stăteau în faţa noii generaţii.

Rugămintea mea este ca Dumnezeu să folosească comentariul în viaţa a cât mai mulţi oameni iubitori de Scriptură.

În altă ordine de idei, împreună cu Filip lucrăm pe calendarul de studiu Biblic pe anul 2010, pentru bisericile din ţară care sunt încă pe urmele noastre în programul Istoria Binecuvântării. Cărarea studiului biblic din anul care ne aşteaptă străbate spaţiul a  trei cărţi fascinante: Levitic, Galateni şi Genesa.

Continuând Exodul, cartea Levitic ne învaţă că în prezenţa lui Dumnezeu poate veni oricine, oricând, dar nu oricum. Iar pentru că numai în Domnul Isus Hristos se împlineşte condiţia intrării în prezenţa lui Dumnezeu, în Galateni, Pavel îşi atenţionează destinatarii fermecaţi de pseudo-evanghelia adusă de iudaizatori de pericolul despărţirii de Hristos şi a căderii din har, îngânând, am putea spune, tragedia din Numeri a celor răscumpăraţi în baza sângelui mielului pascal.

Cartea  Genesa se înscrie în ciclul următorului an de studiu şi deschide înaintea noastră „istoria facerii unui nume”. Conceptul este luat din cumpăna capitolelor 11 şi 12. În timp ce Nimrod şi urmaşii lui zideau cetatea al cărui vârf să atingă cerul, pentru ca să-şi lege numele de cărămizile şi smoala eforturilor lor, Dumnezeu îl cheamă pe Avraam ca să-i facă El Însuşi un nume mare, legându-l de Sine şi de planurile Lui.

Este interesant că aceste două moduri de a-ţi face un nume creionează două tipare, care măsoară întreaga istorie. Apocalipsa se termină pe două comunităţi purtând două nume diferite: unii, numele fiarei, iar alţii, numele lui Dumnezeu. Primii s-au lăsat prinşi în competiţia afirmării de sine, cei din urmă au avut harul şi curajul de a ieşi din ea, pentru a-şi lega numele de  Dumnezeu şi de planurile Lui.

Am fost creaţi după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu. Am fost creaţi ca să stăpânim pământul. Dar imediat după Creaţie a urmat Căderea, care l-a lipsit pe om de slava lui Dumnezeu (vezi Rom. 3:23).

Ca să frâneze efectele Căderii şi ca să întărească principiile Creaţiei, mai târziu, la Sinai, Dumnezeu a dat Legea. Rezumând-o în Mare Poruncă – „Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inia, cu tot cugetul şi cu toată puterea ta şi pe aproapele tău ca pe tine însuţi” – Domnul Isus defineşte coordonatele esenţiale ale chipului lui Dumnezeu în om: relaţia cu Dumnezeu, cu noi înşine şi  cu semenii sau nevoia de Dumnezeu, de semnificaţie şi de comuniune.

Istoria facerii unui nume începe în Genesa. Ea se leagă de nevoia de semnificaţie şi numele după care alergăm ne conferă identitate, valoare şi, în ultimă instanţă, apartenenţă.

Textul din Genesa 1:26 conţine o afirmaţie a lui Dumnezeu: „Să facem om …”. Aşadar, Dumnezeu  este Cel care ne face. Relaţia cu El ne conferă semnificaţie, adică identitate şi valoare. Însă Căderea a rupt relaţia omului cu Dumnezeu şi omului nu i-a rămas altă opţiune decât să încerce să-şi facă un nume prin propriile lui eforturi. Mandatul cultural – „Creşteţi, înmulţiţi-vă, umpleţi pământul, şi supuneţi-l; şi stăpâniţi peste peştii mării, peste păsările cerului, şi peste orice vieţuitoare care se mişcă pe pământ” (Gen. 1:28) – ia oferit omului alternativa.

În Scriptură se împletesc istoriile a două categorii de oamenii. Unii se trudesc pe toate căile posibile ca să-şi facă un nume. Iar pentru că o fac ei înşişi, despărţiţi de Dumnezeu, sunt nevoiţi să-şi lege numele de cărămizile şi smoala realizărilor lor culturale. Alţii s-au lăsat rechemaţi de Dumnezeu în relaţie cu El şi învaţă să-l lase pe Dumnezeu să le facă un nume, dar de data aceasta, legat de Dumnezeul Cel viu.

Atunci când istoria îşi va fi depănat cursul, vom redescoperi că Hristos va despărţii pe unii de alţii cum desparte păstorul oile de capre şi o va face tocmai în baza „numelui” pe care am ajuns să-l purtăm.  Unii vor avea pe frunte şi pe mâna dreaptă 666, numărul numelui fiarei, semnul apartenenţei la împărăţia Celui Rău, în timp ce alţii vor avea pe frunte Numele lui Dumnezeu şi a Hristosului Său. Primii au încercat să-şi facă un nume, iar cei din urmă, au aşteptat ca Dumnezeu să le facă numele.

Adam şi Eva, Abel şi Cain, Noe şi cei din generaţia lui apostată, Nimrod dimpreună cu cei de sub turnul Babel şi Avraam… Unii şi-au legat numele de cărămizi şi smoală, alţii de Dumnezeu.  Tu în compania cărora simţi că-ţi trăieşti viaţa?

P.S.

Sunt bucuros să anunţ pe curând o noua apariţie editoriala: Comentariul complet pe Genesa. Un prim volum a apărut în 1994 şi s-a epuizat foarte repede. Acum însă se pregăteşte de tipar comentariul pe întreaga carte. Mulţumesc lui  Dumnezeu şi tuturor acelora care au făcut posibil lucrul acesta.

După studiere cărții Exod, am înţeles că Dumnezeu ne cheamă să ne focalizăm pe implementarea principiilor facerii locaşului lui Dumnezeu, în toate sferele de activitate ale bisericii. Locaşul lui Dumnezeu încă nu s-a terminat de zidit şi, de aceea, noi continuăm să ne rugăm astfel: „Vie Împărăţia Ta, facă-se voia Ta, precum în cer aşa şi pe pământ”. Am înţeles din Exod că Locaşul lui Dumnezeu se zideşte:

• La dorinţa lui Dumnezeu
• După planul lui Dumnezeu
• Din ce aducem fiecare
• Prin ce facem fiecare
• Sub cârmuirea celor aleşi de Domnul

Este evident faptul că noi aparţinem Legământului cel Nou şi că din Vechiul Testament putem aduce doar principii nu şi forme. Prima mare deosebire dintre cele două legăminte este însăşi natura Locaşului lui Dumnezeu. Atunci, Dumnezeu locuia n temple de pietre, acum, Templul este format din pietre vii.

Aşadar, Templul lui Dumnezeu trebuie zidit pe patru planuri esenţiale:

• Individul
• Familia
• Grupul
• Biserica

Pentru implementarea principiilor descoperite, am făcut câţiva paşi concreţi pentru viaţa bisericii din Iris:

1. Lărgirea echipei de slujire în ideea tranzitării spre un comitet funcţional
2. Definirea sferelor de lucrare de care răspund membri echipei de slujire
3. Alocarea de bugete pe lucrări
4. Am început să punem bazele unui cadru general, care să dea unitate de gândire lucrărilor diverse în care suntem implicaţi, discutând împreună:

• Doctrina Bisericii,
• Scopul şi organizarea Bisericii,
• Funcţiile majore ale bisericii şi relaţiile dintre funcţii (modelul pomului roditor),
• Principii legate de adunările sau întâlnirile Bisericii,
• Relaţia dintre adunările şi viaţa bisericii de peste săptămână,
• Coordonatele unei echipe de slujire şi Integrare educaţională şi comunitară .

După studierea cărţii Levitic, bătălia pastoral-misionară stârnită de cartea Exod s-a focalizat ceva mai mult. În anul care stă înaintea noastră, ne propunem să redăm „Sabatului” funcţia lui:

• făcând din adunările noastre ocazii de refocalizare a relaţiei cu Dumnezeu. Ne întrebăm ce trebuie să se întâmple între noi, pentru ca fiecare să plece îngânând: aparţin lui Dumnezeu în întregime, depind de El în întregime şi Lui îi dau socoteală pentru toate lucrurile;
• făcând din Cina Domnului o sărbătoare: ocazia celebrării comunitare a morţii şi învierii lui Domnului Isus Hristos.

După cum Paştele oferea ocazia comemorării răscumpărării din Robia egipteană, tot aşa Cina Domnului ne oferă ocazia comemorării răscumpărării noastre din robia păcatului. Am fost rscumpăraţi:

• din faţa revărsării mâniei lui Dumnezeu;
• prin sângele Mielului Pascal;
• în vederea unei relaţii cu Dumnezeu, în care norma este ascultarea de El;
• în vederea preoţiei.

Iar pentru toate acestea, îl celebrăm pe Răscumpărătorul: pe Domnul Isus Hristos. În felul aceasta nădăjduim să experimentăm mereu adevărul afirmat de Pavel: „Noi toţi – şi noi dimpreună – privim cu faţa descoperită, ca într-o oglindă, slava Domnului, şi suntem schimbaţi în acelaşi chip al Lui, din slavă în slavă, prin Duhul Domnului” (2 Cor. 3:18).