La 10 Aprilie, 2013, la frumoasa vârstă de 92 de ani, s-a stins din viaţa Gulyas Ștefan. A plecat în somn, aşa cum îi ceruse Domnului, ca să nu fie povară pe nimeni la bătrâneţe. Lasă în urma sa roadele unei bogate lucrări misionare.

Începând cu anii ’60, timp de 55 de ani a străbătut în lung şi în lat ţările Europei de Est de dragul şi spre slava Mântuitorului. Dorinţa şi bucuria lui cea mai mare a fost să propovăduiască Evanghelia Domnului nostru Isus Hristos. Era un vorbitor înflăcărat şi un bun cunoscător al Scripturii. Discuta şi dezbătea cu plăcere adevărurile ei cu slujitorii din diferitele biserici. Roadele lucrării lui sunt cunoscute deplin doar de Acela care l-a împuternici şi l-a trimis în lucrare.

Poate cel  mai frumos îl caracterizează Rev. Dr. Samuel Bombara, prieten, coleg de seminar şi frate în Hristos. El o face folosind trei cuvinte în prefaţa cărţii Chemat la slujire, o autobiografie a lui Stefan Gulyas: dedicare, dărnicie şi disciplină. Ştefan Gulyas a fost, în primul rând, dedicat lui Hristos, într-o manieră paulină. Se poate spune că  pentru el a trăi era Hristos. În al doilea rând, roadele dărniciei lui s-au materializat în sutele de case de adunare ridicate cu ajutorul şi la îndemnul lui în ţările din Europa de Est, precum şi în vieţile a nenumăraţi slujitori ai lui Hristos ajutaţi de el. Iar, în al treilea rând, toate acestea s-au putut realiza prin disciplina care l-a caracterizat întreaga sa viaţă, atât în relaţia lui cu Cuvântul cât şi în administrarea fondurilor pe care le aduna cu multă trudă şi de care dădea socoteală donatorilor săi până la ultimul ban, el însuşi trăind în condiţii modeste. Privind viaţa lui de slujire de mai bine de un jumătate de veac,  Dr. Bombara conchide: „Îl numesc un Apostol pentru Europa de Est, pentru că, personal, nu cunosc pe nimeni care să îmi reamintească atât de mult de apostolul Pavel precum a făcut-o Ştefan Gulyas.”

Acum sufletului lui se află în faţa Mântuitorului şi Marelui Păstor Isus Hristos. Înhumarea corpului lui neînsufleţit va avea loc sâmbătă, 20 Aprilie la orele 11.00 în oraşul Torington, din Connecticut, USA. Îl slăvim pe Dumnezeu pentru tot ce fratele Ştefan Gulyas a fost şi lăsat în urma lui.

Beniamin Fărăgău

P.S.

Cei care doresc să intre în posesia autobiografiei lui Stefan Gulyas (disponibilă în limbile română și maghiară) pot să o comande online prin acest link sau să contacteze Fundația Istoria Binecuvântării  prin email: fib@ib-ro.org sau telefon 0264 439669 .

Beniamin Faragau – despre mama sa from Biserica Baptista Iris on Vimeo.

Ep. 3: Dezastrul

O dată tabăra pornită de la Sinai, cititorul aude parcă freamătul ieşit din pieptul tuturor acelora care alcătuiau poporul Domnului şi care îl îngânau aprobator pe Moise:

„Vino cu noi şi îţi vom face bine, căci Domnul a făgăduit că va face bine lui Israel” (Ex. 10:29).

Cu siguranță, toţi repetau după Moise care atunci „când pornea chivotul […] zicea: «Scoală-Te, Doamne, ca să se împrăştie vrăjmaşii Tăi şi să fugă dinaintea Feţei Tale cei ce Te urăsc!» iar când îl aşezau, zicea: «Întoarce-Te, Doamne, la zecile de mii ale miilor lui Israel!»” (Ex. 10:35-36).  Toţi ar fi spus un AMIN la: „Dacă Dumnezeu este pentru noi, cine va fi împotriva noastră­?” (Rom. 8:23)

Cine ar fi crezut că vrăjmaşii Domnului erau tocmai aceia care celebrau prezenţa Lui în tabără şi că Domnul Însuşi avea să Se ridice în curând împotriva lor cu toată mânia Lui?

Abia a plecat poporul de la Sinai şi sărbătoarea degenerează într-un lung şir de răzvrătiri ce se termină cu tragicul verdict al lui Dumnezeu de la Cades-Barnea. Verdictul definea păcatul lui Israel ca fiind nesocotirea Domnului, necredinţa în El, ispitirea Domnului, cârtirea împotriva Domnului şi neascultare de glasul Lui (14:11, 22, 23).  Iată ce spune Dumnezeu despre consecinţa păcatului lor: „Veţi şti ce înseamnă să-Mi trag Eu mâna de la voi” (14:34, s.n.).

Definirea păcatului cu voia în Numeri 15:30-31 este făcută în termeni care îl obligă pe cititor să se întrebe dacă cei din capitolul 14 nu cumva s-au făcut vinovaţi tocmai de acest păcat? Iar considerarea atentă a contextului ne va confirma presupunerea, explicaţia fiindu-ne dată de autor sub forma unei teologii narative, realizate printr-o înlănţuire atentă a tablourilor naraţiunii. Iată imaginea întregului context:

În lumina capitolelor 14-19,, păcatul cu voia poate fi definit ca fiind o călcare sistematică a soluţiei lui Dumnezeu mediate de jertfe (cap. 15) şi de funcţia marelui preot (cap. 16-18), care merge mână în mână cu nesocotirea realităţii păcatului şi a consecinţelor lui (cap. 19). Consecinţa imediată pentru acea generaţie a fost neintrarea în Canaan. Să fi existat oare şi o consecinţă veşnică?

Ce se întâmplă cu aceia care mor cu păcatele neispăşite? În Epistola către Evrei, păcatul cu voia este definit astfel:

²⁶Căci, dacă păcătuim cu voia după ce am primit cunoştinţa adevărului, nu mai rămâne nici o jertfă pentru păcate, ²⁷ci doar o aşteptare înfricoşată a judecăţii şi văpaia unui foc care va mistui pe cei răzvrătiţi. ²⁸Cine a călcat Legea lui Moise, este omorât fără milă, pe mărturia a doi sau trei martori. ²⁹Cu cât mai aspră pedeapsă credeţi că va lua cel ce va călca în picioare pe Fiul lui Dumnezeu, va pângări sângele legământului, cu care a fost sfinţit şi va batjocori pe Duhul harului? (Evrei 10:26-29).

Ce pedeapsă mai aspră poate exista decât să fii omorât fără milă prin împroşcare cu pietre? Răspunsul ne mută în domeniul pedepsei veşnice. Cei care rămân fără jertfă, mor cu păcatele neispăşite. Iar păcatul neispăşit duce pe înfăptuitorul lui în domeniile păcatului.

Dacă primele trei tablouri (cap. 15, 16-18 şi 19) vorbesc despre acţiunile care duc la păcatul cu voia – a călca în picioare jertfa şi pe Marele Preot –, următoarele trei tablouri (cap. 20, 21 şi 22-24) sunt adăugate primelor trei pentru a linişti temerile noastre. Nu cumva păcatul cu voia poate fi rezultatul unui accident, ca şi cel al lui Moise şi Aaron, de pildă, din Numeri 20? Sau nu cumva păcatul cu voia ar putea fi rezultatul manipulărilor lumilor spirituale negative, ca şi în cazul încercării lui Baalam de a blestema pe copiii lui Israel?

Răspunsul la aceste întrebări le vom avea în pastila următoare.

Ep. 2: Sărbătoarea – “Din El, prin El și pentru El”

Pornim studiul cărții Numeri de la premisa că în carte nu avem o cronică a istoriei lui Israel, ci o interpretare a acesteia. Autorul selectează cu grijă evenimentele și alcătuiește cu ajutorul lor un întreg literar coerent care să poarte spre cititor adevărurile intenţionate de Duhul Sfânt.

Firul roșu în această narațiune pendulează între doi poli: sărbătoarea și dezastrul. De-a lungul cărţii, vom vedea că ceea ce ar fi trebuit să fie o frumoasă sărbătoare degenerează într-un teribil dezastru, pentru ca spre final, zorile să răsară din nou pentru o nouă generație.

Conflictul major al narațiunii îl vom descoperi între Domnul şi generaţia celor care au intrat în numărătoarea de la Sinai. Punctul culminant îl găsim în 14:11-35. Solemnitatea deciziei lui Dumnezeu – „Pe viaţa Mea!” zice Domnul, „că… nu veţi intra în ţara pe care jurasem că vă voi da-o s-o locuiţi, afară de Caleb, fiul lui Iefune, şi Iosua, fiul lui Nun” (14:28-30) – a ridicat întrebări legate de semnificaţia teologică a ceea ce s-a întâmplat, de fapt, cu generaţia respectivă.

Dar să lăsam dezastrul și să ne focalizăm, deocamdată, pe sărbătoare. Primele zece capitole ridică cititorul pe culmile SĂRBĂTORII de la Sinai, unde Domnul este celebrat prin absolut tot ce se face: toţi cei în stare să poarte armele sunt număraţi în oastea Domnului (cap. 1); tabăra se organizează în jurul Domnului (cap. 2); leviţii sunt consacraţi în slujba Domnului (cap. 3-4); tabăra se curăţă de dragul şi spre slava Domnului (cap. 5), iar poporul este invitat să se consacre Domnului în baza legii nazireatului (cap. 6). Capitolul 7 face din altar punctul focal al păstrării relaţiei cu Dumnezeu, la care se adaugă punerea în slujbă a leviţilor, din capitolul 8. Iar în urma consacrării cu ocazia Paştelui (cap. 9), copiii lui Israel pornesc bucuroşi spre Ţara Promisă pe urmele Domnului (cap. 10).

Numitorul comun al primelor zece capitole este DOMNUL.

Fiind creaţi după chipul şi asemănarea Lui, împlinirea noastră reală este posibilă doar alături de El şi doar în totală subordonare faţă de El. Relaţia cu Dumnezeu şi organizarea întregii vieţi în jurul lui Dumnezeu este esenţa sărbătorii la care ne invită cartea Numeri.

Iar dacă ar fi să vorbim despre actualizarea acestor principii, deşi s-au schimbat legămintele, putem totuşi afirma cu certitudine că lucrurile nu s-au schimbat în mod fundamental, nici în ce ne priveşte pe noi. Ca şi cei din Numeri, şi noi am fost creaţi după chipul lui Dumnezeu şi deci, nevoia noastră de Dumnezeu este aceeaşi ca a lor. Împlinirea noastră, ca şi împlinirea lor, depinde de relaţia noastră cu Dumnezeu. Invitaţia la sărbătoare ni se face printr-o serie de întrebări, la care trebuie să dăm răspuns:

• Ai fost numărat în oastea Domnului?
• Ai început să-ți rânduieşti viața în jurul Domnului?
• Te-ai consacrat în slujba Domnului?
• Îţi păstrezi viaţa curată de dragul și spre slava Domnului?
• Este consacrarea ta totală, pe faţă şi cu bucurie sau te ruşinezi de El?
• Ai făcut din altar cheia păstrării relaţiei cu Dumnezeu?
• L-ai declarat stăpânul tău şi eşti gata să faci ce-ţi porunceşte El?
• Îl urmezi pe El spre Ţara Promisă?

În postarea următoare, vom încerca să sondăm abisurile dezastrului în care ei au transformat SĂRBĂTOAREA de la Sinai şi vom face lucrul aceasta conştienţi de faptul că există pericolul de a călca pe urmele lor.

Ep. 1: Numeri – o carte de referință pentru autorii Noului Testament

Importanța cărţii Numeri este scoasă în evidenţă tocmai de referinţele nou-testamentale la evenimentele din ea. Tragedia generaţiei de pe paginile ei este aşezată ca reper în două dintre cărţile Noului Testament: 1 Corinteni şi Evrei. Iar în cartea Romani, capitolele care vorbesc despre predestinaţie şi liber arbitru (9-11), poate cele mai grele capitole din carte, au ca şi corespondent tocmai cartea Numeri.

În toate cele trei cazuri – 1 Corinteni, Evrei şi Romani – cartea Numeri este adusă în discuţie ca să ne ajute să înţelegem pericolul apostaziei, al păcatului cu voia sau al tăierii din măslin. Evenimentele din Numeri, la care se face referire în cărţile Noului Testament ar părea să fie un fel de „blestem” aşezat în faţa poporului lui Dumnezeu pentru a-l face să fugă în direcţia opusă, să aleagă binecuvântarea.

Ne rugăm ca studierea ei să împlinească şi pentru noi aceeaşi funcţie, şi astfel să ajungem să alegem binecuvântarea, care în Numeri este tocmai SĂRBĂTOAREA descrisă în primele zece capitole. Despre Sărbătoare… în episodul următor!

http://www.ib-ro.org/carti/genesa

Începând cu 11 aprilie 2010 intrăm în studiul pe  Apocalipsa – vom contiuna să postăm săptămânal resurse noi.

Predica din 7 martie 2010:  Gen 28-32 – Iacov în școala sfințirii
Predica din 28 februarie 2010:  Gen 25-36 – Doamne, fă-mi un nume, dar când vreau și cum vreau eu

Transcrieri:

Predica din 28 februarie 2010:  Gen 25-36 – Doamne, fă-mi un nume, dar când vreau și cum vreau eu
Predica din 21 februarie 2010:  Gen 25-27 – Esau și-a nesocotit dreptul de întâi născut. Tu ce ai să faci?

Predica din 21 februarie 2010:  Gen 25-27 – Esau și-a nesocotit dreptul de întâi născut. Tu ce ai să faci?
Predica din 14 februarie 2010:  Gen 25-27 – Isaac – in slujba lui Dumnezeu din pricina lui Avraam
7 februarie 2010:  Mărturii – principii din viața lui Avraam
Predica din 31 ianuarie 2010:  Gen12-25 – Principii din viața lui Avraam aplicate la viața mea
Predica din 24 ianuarie 2010:  Gen 24 – Nu păstra binecuvântarea doar pentru tine!

Video:

Predica din 21 februarie 2010:  Gen 25-27 – Esau și-a nesocotit dreptul de întâi născut. Tu ce ai să faci?
Predica din 14 februarie 2010:  Gen 25-27 – Isaac – in slujba lui Dumnezeu din pricina lui Avraam
Predica din 31 ianuarie 2010:  Gen12-25 – Principii din viața lui Avraam aplicate la viața mea
Predica din 24 ianuarie 2010:  Gen 24 – Nu păstra binecuvântarea doar pentru tine!

Transcrieri:

Predica din 14 februarie 2010:  Gen 25-27 – Isaac – in slujba lui Dumnezeu din pricina lui Avraam
Predica din 31 ianuarie 2010:  Gen12-25 – Principii din viața lui Avraam aplicate la viața mea
Predica din 24 ianuarie 2010:  Gen 24 – Nu păstra binecuvântarea doar pentru tine!

Lecţii de studiu:
Lectia 13 – Genesa

Lectia 12 – Genesa

În mod normal, luni dupămasa puteți găsi pe site-ul nostru înregistrarea audio/video a mesajului predicat în duminica anterioară, în biserica Iris. Cu toate acestea, sunt situații în care din motive tehnice nu reușim să fim așa de prompți și pot apărea întârzieri chiar și de câteva zile. Pregătirea fișierelor audio și video preusune multe ore de muncă și este făcută de voluntari, în timpul lor liber. Prin urmare, dacă vor fi întârzieri, vă rugăm să ne înțelegeți.

Pentru cei care vor să aibă acces rapid la aceste informații, există încă o variantă. La pagina http://bisericairis.ro/live-2/ puteți viziona programele de la Iris atât live cât și în reluare, dacă mergeți la playerul livestream, la secțiunea “on demand”. Menționăm că pe bisericairis.ro găsiți programele întregi, în formă “brută”, needitată.

Ne bucurăm că aceste resurse vă sunt de folos și vă mulțumim pentru răbdare și înțelegere.

Echipa IB

Predica din 17 ianuarie 2010:  Gen. 25-28 – Lecţii din viaţa lui Iacov
Predica din 10 ianuarie 2010:  Gen.12-25 – Procesul modelării credinţei lui Avraam

Video:

Predica din 17 ianuarie 2010:  Gen. 25-28 – Lecţii din viaţa lui Iacov
Predica din 10 ianuarie 2010:  Gen.12-25 – Procesul modelării credinţei lui Avraam
Predica din 3 ianuarie 2010:  Gen. 22 – Examenul final în şcoala facerii unui nume

Transcrieri:

Predica din 3 ianuarie 2010:  Gen. 22 – Examenul final în şcoala facerii unui nume
Predica din 27 decembrie: Gen.18 – Atunci când Dumnezeu îți face un nume, contează nu puterea ta, ci puterea Lui

Lecţii de studiu:
Lectia 11 – Genesa