Ep. 3: Dezastrul

O dată tabăra pornită de la Sinai, cititorul aude parcă freamătul ieşit din pieptul tuturor acelora care alcătuiau poporul Domnului şi care îl îngânau aprobator pe Moise:

„Vino cu noi şi îţi vom face bine, căci Domnul a făgăduit că va face bine lui Israel” (Ex. 10:29).

Cu siguranță, toţi repetau după Moise care atunci „când pornea chivotul […] zicea: «Scoală-Te, Doamne, ca să se împrăştie vrăjmaşii Tăi şi să fugă dinaintea Feţei Tale cei ce Te urăsc!» iar când îl aşezau, zicea: «Întoarce-Te, Doamne, la zecile de mii ale miilor lui Israel!»” (Ex. 10:35-36).  Toţi ar fi spus un AMIN la: „Dacă Dumnezeu este pentru noi, cine va fi împotriva noastră­?” (Rom. 8:23)

Cine ar fi crezut că vrăjmaşii Domnului erau tocmai aceia care celebrau prezenţa Lui în tabără şi că Domnul Însuşi avea să Se ridice în curând împotriva lor cu toată mânia Lui?

Abia a plecat poporul de la Sinai şi sărbătoarea degenerează într-un lung şir de răzvrătiri ce se termină cu tragicul verdict al lui Dumnezeu de la Cades-Barnea. Verdictul definea păcatul lui Israel ca fiind nesocotirea Domnului, necredinţa în El, ispitirea Domnului, cârtirea împotriva Domnului şi neascultare de glasul Lui (14:11, 22, 23).  Iată ce spune Dumnezeu despre consecinţa păcatului lor: „Veţi şti ce înseamnă să-Mi trag Eu mâna de la voi” (14:34, s.n.).

Definirea păcatului cu voia în Numeri 15:30-31 este făcută în termeni care îl obligă pe cititor să se întrebe dacă cei din capitolul 14 nu cumva s-au făcut vinovaţi tocmai de acest păcat? Iar considerarea atentă a contextului ne va confirma presupunerea, explicaţia fiindu-ne dată de autor sub forma unei teologii narative, realizate printr-o înlănţuire atentă a tablourilor naraţiunii. Iată imaginea întregului context:

În lumina capitolelor 14-19,, păcatul cu voia poate fi definit ca fiind o călcare sistematică a soluţiei lui Dumnezeu mediate de jertfe (cap. 15) şi de funcţia marelui preot (cap. 16-18), care merge mână în mână cu nesocotirea realităţii păcatului şi a consecinţelor lui (cap. 19). Consecinţa imediată pentru acea generaţie a fost neintrarea în Canaan. Să fi existat oare şi o consecinţă veşnică?

Ce se întâmplă cu aceia care mor cu păcatele neispăşite? În Epistola către Evrei, păcatul cu voia este definit astfel:

²⁶Căci, dacă păcătuim cu voia după ce am primit cunoştinţa adevărului, nu mai rămâne nici o jertfă pentru păcate, ²⁷ci doar o aşteptare înfricoşată a judecăţii şi văpaia unui foc care va mistui pe cei răzvrătiţi. ²⁸Cine a călcat Legea lui Moise, este omorât fără milă, pe mărturia a doi sau trei martori. ²⁹Cu cât mai aspră pedeapsă credeţi că va lua cel ce va călca în picioare pe Fiul lui Dumnezeu, va pângări sângele legământului, cu care a fost sfinţit şi va batjocori pe Duhul harului? (Evrei 10:26-29).

Ce pedeapsă mai aspră poate exista decât să fii omorât fără milă prin împroşcare cu pietre? Răspunsul ne mută în domeniul pedepsei veşnice. Cei care rămân fără jertfă, mor cu păcatele neispăşite. Iar păcatul neispăşit duce pe înfăptuitorul lui în domeniile păcatului.

Dacă primele trei tablouri (cap. 15, 16-18 şi 19) vorbesc despre acţiunile care duc la păcatul cu voia – a călca în picioare jertfa şi pe Marele Preot –, următoarele trei tablouri (cap. 20, 21 şi 22-24) sunt adăugate primelor trei pentru a linişti temerile noastre. Nu cumva păcatul cu voia poate fi rezultatul unui accident, ca şi cel al lui Moise şi Aaron, de pildă, din Numeri 20? Sau nu cumva păcatul cu voia ar putea fi rezultatul manipulărilor lumilor spirituale negative, ca şi în cazul încercării lui Baalam de a blestema pe copiii lui Israel?

Răspunsul la aceste întrebări le vom avea în pastila următoare.

Ep. 1: Numeri – o carte de referință pentru autorii Noului Testament

Importanța cărţii Numeri este scoasă în evidenţă tocmai de referinţele nou-testamentale la evenimentele din ea. Tragedia generaţiei de pe paginile ei este aşezată ca reper în două dintre cărţile Noului Testament: 1 Corinteni şi Evrei. Iar în cartea Romani, capitolele care vorbesc despre predestinaţie şi liber arbitru (9-11), poate cele mai grele capitole din carte, au ca şi corespondent tocmai cartea Numeri.

În toate cele trei cazuri – 1 Corinteni, Evrei şi Romani – cartea Numeri este adusă în discuţie ca să ne ajute să înţelegem pericolul apostaziei, al păcatului cu voia sau al tăierii din măslin. Evenimentele din Numeri, la care se face referire în cărţile Noului Testament ar părea să fie un fel de „blestem” aşezat în faţa poporului lui Dumnezeu pentru a-l face să fugă în direcţia opusă, să aleagă binecuvântarea.

Ne rugăm ca studierea ei să împlinească şi pentru noi aceeaşi funcţie, şi astfel să ajungem să alegem binecuvântarea, care în Numeri este tocmai SĂRBĂTOAREA descrisă în primele zece capitole. Despre Sărbătoare… în episodul următor!

Mulțumim lui David Gheorghiță (www.davidg.ro/) pentru noua siglă și lui Ben Fărăgău jr. (www.benfaragau.com) pentru concept și animație.