6 Ianuarie 2010 – O provocare de an nou

Anul nou ne-a prins în Genesa capitolul 19, tocmai la tragedia vieţii lui Lot.

De fiecare sfârşit de an, obişnuim să privim urma paşilor noştri din vale, ca să evaluăm cărările pe care am umblat şi ce am lăsat în urma noastră. M-a cutremurat bilanţul vieţii lui Lot.

S-a despărţit de Avraam din pricina disputei dintre slujitorii lor. Averile le erau prea mari pentru locul pe care-l împărţeau. Lot a ales  cu ochii la averile lui şi la posibilităţile lui de îmbogăţire. Avraam a rămas lângă chemarea lui Dumnezeu.

Ani mai târziu, îngerii îl găsesc la porţile Sodomei, deci între cei cu vază din cetate. Dar în timp ce Lot a ajuns atât de influent în cele materiale încât împăraţii Şinearului să-i râvnească bogăţia şi să-l considere vrednic de dus în robie, el nu a reuşit să influenţeze spre bine, în ultimă instanţă, pe nimeni din casa lui şi pe absolut nimeni din cetate:

¹²Bărbaţii aceia au zis lui Lot: „Pe cine mai ai aici? Gineri, fii şi fiice, şi tot ce ai în cetate: scoate-i din locul acesta. ¹³Căci avem să nimicim locul acesta, pentru că a ajuns mare plângere înaintea Domnului împotriva locuitorilor lui. De aceea ne-a trimis Domnul, ca să-l nimicim.” ¹⁴Lot a ieşit, şi a vorbit cu ginerii săi, care luaseră pe fetele lui: „Sculaţi-vă”, a zis el, „ieşiţi din locul acesta, căci Domnul are să nimicească cetatea.” Dar ginerii lui credeau că glumeşte (Gen. 19:12-14).

Ginerii şi fiicele lui au pierit odată cu cetatea. Nevasta lui s-a prefăcut într-un stâlp de sare, iar istoria lui se termină cu Moab şi Ben-Ammi, aducerea aminte a incestului din nopţile beţiei lui Lot.

Ce bilanţ de sfârşit de drum!

Tragedia este cu atât mai mare cu cât Lot a avut harul să crească alături de acela pe care Dumnezeu l-a chemat să fie o binecuvântare şi să devină o binecuvântare pentru cei din jur.

Era prin anii 80. Vorbitorul care ne-a încălzit inimile la conferinţa la care participam a fost Walter A. Henrichsen, autorul cărţii Ucenicii se fac, nu se nasc. Înainte de a fugi la avion, cu bagajele în mână, stând pe pragul uşii, ne-a spus în grabă istoria a doi tineri, care şi-au trăit viaţa în medii ostile: Daniel şi Lot. Ultimele lui cuvinte au rămas neuitate pentru mulţi dintre noi: „În timp ce Daniel trăia în Babilon, Sodoma trăia în lot!”

Aceasta explică atât bilanţul vieţii lui Lot, cât şi impactul vieţii lui Daniel.

Un nou an se deschide înaintea noastră. Chemarea la preoţie ar trebui să ne fie clară tuturor celor care am fost găsiţi de Hristos şi născuţi din nou prin lucrarea Duhului Sfânt. Înainte de plecare, Domnul Isus S-a rugat pentru ucenicii Lui: „Nu te rog să-i iei din lume, ci să-i păzeşti de cel rău” (Ioan 17:15).

A fi preot, înseamnă a influenţa pe alţii spre bine, fără să te laşi influenţat de ei spre rău.

Cel care şi-a trăit astfel viaţa n-a fost Lot, ci Daniel. Iar exemplul vieţii lui ne lasă cu o provocare pentru 2010: „Cei înţelepţi vor străluci ca strălucirea cerului, şi cei ce vor învăţa pe mulţi să umble în neprihănire vor străluci ca stelele, în veac şi în veci de veci” (Dan. 12:3).